O să ne întâlnim într-o după-amiază de octombrie ...

„O să ne întâlnim într-o după-amiază de octombrie și deși o să plouă, o să ne îndrăgostim a doua oară, mai mult, mai profund, pentru totdeauna. Te vei întoarce ca și când n-ai plecat niciodată, ca și când n-a durut niciodată, o să fie bine însfârșit. Până atunci, o să te aștept oricât va fi nevoie.”

A devenit rugăciunea mea. Singurul gând de care mă mai agăț cu ardoare. Cândva, undeva, un colțișor al nostru... acasă! 

Uită-te afară ... Plouă! Uită-te la fiecare picătură care lovește asfaltul. Așa arată și mintea mea. De când ai plecat plouă neîncetat. E o atmosferă de doliu. Totul s-a schimbat la 180 de grade. Am intrat pe un făgaș pe care nu-l cunosc. Nu mai vad drumul în fața ochilor. Parcă mi-a picat un văl pe ochi. Unde mergem, sau mai bine zis: unde merg? Pentru că da, ma simt singur. Mai singur ca niciodată. Mă uit în jurul meu și parcă nu mai recunosc pe nimeni. Sau dacă-i recunosc, toți au câte ceva ce-ți aparține, dar nu pe deplin, acel ceva care mă duce cu gândul la tine. Caraghios , pentru că și simplul fapt că respiră mă duce cu gândul la tine. Nu mai ești tu.. Nicăieri. Dramatizez? Deloc. Sau poate că da. Dar până la urmă, asta e scuza cea mai simplă... ”exagerezi„ . Dar nu, eu nu exagerez. Omul singur nu exagerează, își spune of-ul .Țipă  ba chiar, că oricum nu e nimeni acolo care să-l audă. Ai crescut, te-ai făcut mare, eu am rămas la fel. Tot acolo. De unde ai plecat tu și de unde au plecat și alții ,dar nimeni nu s-a mai întors. Parcă singurul vagon nemișcat din gară sunt eu. Vreau și eu să mă mișc. Să plec. Undeva... Departe! Pe cine păcălesc? Eu mereu voi fi acolo ... Voi fi acolo, mereu zâmbind, că în fond cele mai puternice persoane sunt cele care pot mima un zâmbet după o noapte de plâns; nu? Dar eu nu sunt puternic. Sunt vulnerabil, prea vulnerabil. Nu, sunt doar... Singur. Cum am fost întotdeauna și cum voi rămâne mereu.

De data asta știam că se va ajunge aici, teoretic aș fi avut timp să mă pregătesc , însă te poți pregăti sufletește să-ți amputezi mâna dreaptă când tu ești dreptaci de o viață? Mnuprea. 

Acum uită-te în calendar ... Aproape ziua de întâi ... Cea mai tristă de până acum.

S-a oprit ploaia? La mine încă ploua, iar prognoza nu a anunțat soare prea curând.