La o tacla

Draga Thea, Sper ca tu, spre deosebire de mine sti ce vrei sa faci in viata.. Dar mai important ca asta e sa sti cum vrei sa faci asta. Astazi, fara sa vreau m-a lovit realitatea. Plus o cearta cu ai mei. Ma rog... Nu a fost chiar o cearta. Ideea e ca tata m-a intrebat pe ce vreau sa merg mai departe si i-am spus ca nu stiu. Si pe bune! Chiar nu stiu. Si i-am spus si lui asta. Plus ca nu ma gandesc la Franta ca varianta pentru facultatea mea. Si i-am spus ca daca e sa plec din tara o sa-mi gasesc un program bun in orice alta tara, numai nu aici. (la Paris). Si iata cum si mama si tata s-au suparat pe mine mi-au spus ca sunt nerecunascatoare si ca ma autofaultez. Stiu ca ei vor ce e mai bun pentru mine, si realizez ca nu o sa imi pice din cer nimic daca nu muncesc pentru acel ceva, dar momentan nu vreau sa ma gandesc la asta. Macar anul asta as vrea sa mai copilaresc. Te rog! Traieste din plin momentele astea si nu lasa pe nimeni sa-ti ia momentele cand inca mai poti copilari. Eu nu vreau sa cresc. Eu nu vreau sa am parte de lucruri triste si de dezamagiri din lumea celor mari. Mai vreau sa copilaresc sau macar sa stiu ce am de facut inainte. Toata vacanta la Paris a fost minunata, pana in momentul asta cand ai mei s-au hotarat sa-mi dea trezirea. Cer mult ca atunci cand sunt in vacanta sa nu mi se aminteasca ca am crescut (si asta nu doar in latime) si ca trebuie sa iau o hotarare asupra vietii mele mai devreme sau mai tarziu. In rest toate bune si frumoase, sunt iubita si semi fericita... Si am o pofta nebuna sa plang. Ai grija de tine si tine-ma la curent cu ce mai se intampla prin viata ta, Cu drag, Un om care nu vrea sa creasca Hmm... Ma cherié Andiléin,  Pot să spun că mă bucur că par așa de hotărâtă , dar nu, nu știu ce vreau să fac cu viața mea. Dacă mi-ai fi pus aceeași întrebare în urmă cu 4-5 luni, ți-aș fi răspuns cu nonșalanță că voi merge la facultatea de medicină și voi  deveni un medic renumit. Asta mi-am dorit și ăsta a fost răspunsul meu la întrebarea: „ ce vrei să te faci când o să fii mare? ” de când am început să vorbesc, dar vezi tu, lumea se schimbă, și odată cu lumea și prioritățile noastre, interesele, chiar valorile morale ... Trecem printr-un proces de metamorfoză ...  Nu, nu știu ce vreau să fac cu viața mea - am repere vagi, am dorințe, am vise pe care vreau să le văd devenite realitate și vise pentru care lupt și voi lupta în continuare, dar n-am o idee fixă sau un țel anume ... Pentru persoanele ca mine și ca tine, veșnic romantice, aeriene pe alocuri, frumusețea vieții constă și în misterul acesta - în a nu planifica încontro te duce viața ..chiar dacă planifici ruta trenului tău, fii sigură că aceea nu va fi niciodată ruta exactă ... destinul, imprejurările diverse, o simplă ploaie de vară pe șinele ruginite, toate acestea alterează ruta trenului ; pun piedici pe șine ; îl opresc câteodata ...  Da, știu ce gândești .. este o perspectivă „ romantică ” , nu neg asta, dar gândește-te, oare chiar merita să plănuiești atât, să nu te bucuri de momentele de care nu mai ai parte a doua oara ca să planifici ceva ce oricum nu se va întâmpla?! Nu știu unde mă va duce viața.Nu am fost niciodată o fire calculată... Sunt zvăpăiată, destul de calmă și par introvertită, vorbesc fără să gândes prea mult, nu-mi cern cuvintele, pentru unii sunt prea sinceră, pentru alții e bine că spun lucrurilor pe nume, „ nu cunosc nicio metodă prin care se obține succesul,dar cunosc una care duce clar la insucces: a încerca sa mulțumești pe toată lumea ” Și eu am avut spectacole de genul acesta cu ai mei pe tema asta, dar mă tratează ca pe un adult acum și știu că voi alege ce vreau să fac la momentul potrivit. Au văzut că nu las totul la voia înâmplării și mă axez pe prezent. Tu ai fost mereu cea copilăroasă care se supară însă dacă nu era considerată matură ... Am crescut, curând vom zbura cu propriile noastra aripi, acum incă învățăm de la mai marii nostrii, iar atât părinții tăi, cât și ai mei vor să știe că n-o să lăsăm chiar tot la mâna destinului... Știi vorba aia: „ Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune și in traistă ” ... Să nu înțelegi cumva că prin a nu planifica înțeleg a deveni ignorant, dar totuși nu trebuie să-ți alegi ACUM facultatea ... Eu știu ca sub copilărismul tău cronic ești ambițioasă, încăpățânată și luptătoare ... Nu ai tu o idee clară acum, dar și când vei avea, te vei opri numai în vârful piramidei ..Nu-mi fac griji în privința ta, oricum vei fi veșnic copil și indiferent că vei avea 35, 40, 102 ani, tot fata părinților tăi vei rămâne și mereu vor vrea să te facă sa înveți din greșelile lor - să nu le repeți - ... Nu îi judeca! Sigur fix așa vei fi și tu ca mămică! Păstrează totul simpluțț-simpluțț ...  Zâmbește, totul e bine!  Avec bisous dans Roumanie pour ma cherie confidente, Thea A.