Se spune ca fiecare
om merita o a doua sansa; ca merita sa fie iertat, dar oare chiar exista
iertare? Eu personal sunt genul de om care iarta, dar nu uita, iar a 'nu uita'
nu intra tocmai in definitia cuvantului "iertare". Ce presupune
iertarea defapt? Presupune sa treci
peste rana cauzata de una sau mai multe persoane si sa te prefaci ca ploua..
Pur si simplu sa dai uitarii un episod care probabil te-a marcat, doar de
dragul de a pastra imaginea inocenta a acelei persoane in mintea ta, dar oare
chiar merita? Oare barbatul care si-a inselat sotia o data n-o va mai face si a
doua, si a treia , si a patra oara? Oare acea prietena pe care o credeai sora
ta si care te-a mintit si ti-a infipt un cutit in spate n-o va mai face o data
in fata unei ispite mai mari ca cea precedenta? Oare omul chiar poate sa nu
greseasca? Intuieste si singur.
Oameni fiind, toti
gresim mai devreme sau mai tarziu, insa partea care nu covine nimanui este ca
greseala nu este ceva singular, care sa se intample o singura data si pace …
greselile apar inevitabil cam toata viata si de cele mai multe ori pornesc de
la minciuni nevinovate in care ajungi sa te prinzi si ca nu mai poti iesi…
incepand cu mama pe care in clasa I ai mintit-o ca la scoala ti-ai mancat
mancarea cand defapt savurai in recreatia mare o punga mare de Lays si
terminand cu minciuna ''ma duc la suc cu fetele'' … toate au un inceput..
Problema este ca
vine si te ia valul si inghiti multe, ierti multe, incerci sa treci peste ca
"poate se va indrepta" ,dar oare chiar va fi asa? Oare chiar merita
sa iti consumi timp pretios din viata ca sa incerci sa faci din piatra diamant?
Fiecare decide pentru patratica lui, dar grija mare, sansele se numara astfel:
1, 2, 3, 4, 5 ; nu 1, 2, 2, 2, 2, 2...
No comments:
Post a Comment